Un personaj local iubit, dar și judecat și invidiat
În fiecare oraș există un om care pare să nu aparțină regulilor lumii. În Orăștie, unul dintre acei oameni a fost Lucian Zaharie, un personaj local de-a dreptul. Prietenii îi spuneau simplu, Scoby, o prescurtare a poreclei lui, Scobitoare.
Subțire, mereu cu o glumă pe buze, un pahar în mână și o poftă nebună de viață. Nu lucra nicăieri, dar era peste tot. Nu avea avere, dar era bogat în prieteni și în povești.
Un spirit liber, mereu pus pe glume, pe ieșiri, pe nopți lungi cu râsete și muzică. Unii îl judecau, alții îl invidiau. Dar toți, absolut toți, îl țineau minte.
A trăit intens până în ultima clipă
A trăit ca un adolescent, chiar și după 40 de ani. Era sufletul oricărei mese, al oricărei petreceri. Pentru el, viața era simplă… să trăiești clipa, să râzi, să te bucuri, să nu lași grijile să te învingă.
Până într-o zi, de curând… Când medicii i-au spus ceva ce nu poți nici să înțelegi, nici să negi… cancer, în metastază.
Nu îi cunosc reacția, însă cel mai probabil a făcut câteva glume pe tema asta, râzând așa cum râdea mereu, în timp ce în ochi i se stingea lumina.
De atunci, Scoby nu a mai ieșit. Nu pentru că nu mai voia, ci pentru că nu mai putea. Spitalul i-a devenit locul în care și-a petrecut ultimele săptămâni bune de viață, departe de terase, de prieteni, de zgomotul lumii pe care o iubea.
Și totuși, cei care l-au vizitat spun că și acolo, în patul alb de spital, încă avea zâmbetul lui. Un zâmbet obosit, dar sincer. Un om care știa că pleacă, dar care nu regreta nimic.
Astăzi, Scoby nu mai e printre noi. S-a stins la doar 48 de ani. Însă poveștile despre el se vor mai spune multă vreme, cu zâmbet și cu lacrimi.
Ultimul party aici…
Când trăiești viața intens, nu ai nevoie să știi care e ultimul party, pentru că toate arătau la fel, pline de viață, bucurie și energie. Iar Scoby n-a știut care a fost ultimul party aici… Însă cine știe, acolo unde a plecat poate a dat deja tonul petrecerii… cu muzică, râsete și un pahar ridicat pentru toți cei rămași aici.
Lucian Zaharie a fost genul de om care a ars repede, dar a luminat mult. Și poate că asta a fost, de fapt, felul lui de a trăi… scurt, intens și cu inimă mare.
Odihnește-te în pace, Scoby! Orașul e mai tăcut fără tine.
