Povestea de viață a lui Alin Molocea, în cea mai prestigioasă revistă a barberingului modern
De curând una dintre cele mai prestigioase reviste de profil din România, care abordează industria Barberingului internațional, respectiv „Barber Magazine” a publicat povestea lui Alin Molocea, un orăștian plecat în afara țării, care a reușit să se remarce în acest domeniu.
Alin are 33 de ani, este originar din Orăștie și este absolvent al Liceului Tehnologic „Nicolaus Olahus”. În prezent, acesta administrează propriul salon în Belgia, „All-in Barber” și în curând va deschide unul și acasă, la Orăștie.
Povestea din spatele cortinei spusă chiar de Alin
Eu sunt Alin. Alin Molocea, un tânăr hunedorean care a crescut și a copilărit în Orăștie. Nu am fost foarte inspirat în adolescența mea în ceea ce privește profesia pe care îmi doream să o urmez, așa că mi-am început adolescența muncind de toate, șantier, gater, fier beton, ospătărie plus multe alte încercări. Pe toate le simțeam ,,muncă”…
muncă fizică grea! În schimb… întâmplarea de a-mi tunde un prieten într-o scară de bloc pentru a economisi banii pentru pachetul adolescentin de țigări urma să îmi schimbe viitorul și viața, catalogând toată experiența ca pe un hobby. Îmi plăcea în sfârșit ceva!
Mi-a plăcut atât de mult încât nu mă credeam capabil să pot activa doar în asta! Credeam că șantierul e munca și frizeria e arta!
Din păcate mentalitatea joasă pe care o aveam nu m-a lăsat să cunosc pașii reali ai frizeriei și scările corecte pe care trebuia să urc. Așa că am continuat să îmi urmez visul ,,după ureche”.
Sistemul românesc m-a îndemnat să părăsesc țara… și vreau să precizez foarte clar că mă bucur enorm că am făcut asta pentru că Belgia, o țară în care am ajuns la întâmplare m-a educat mai mult decât aș fi crezut.
De la „muncă” la „pasiune”
Ca să pot să învăț în adevăratul sens ce înseamnă educație, firește am pornit de la cele mai mizerabile joburi care au exsistat…
Am muncit ani la rând schimb de noapte, lucru care cred că m-a și distrus! În tot parcursul joburilor pe care le aveam în mintea mea se creiona tot mai puternic visul de a fi frizer, visul de a fi antreprenor, conceptul mult dorit de Barbershop.
Am muncit ani la rând în tot felul de medii nedorite sau neplăcute, timp în care în weekendurile pe care aș fi putut să le am libere am început să-mi tund prietenii gratuit. În scurt timp 5 €, 10 € și tot așa până mi-am confirmat că se poate.
Toată lumea era cât se poate de mulțumită, nu din cauză că eram bun… ci din cauză că educația din barbering din zona în care locuiam era la pământ. Lucru care m-a făcut să mă simt ,,cel mai bun”!
Mi-a plăcut sentimentul. Iubeam sentimentul! Vroiam mai mult. Simțeam că pot și am început să caut soluții, simțeam că sunt tot mai aproape de a mă îndepărta de ,,muncă” și de a mă apropia de ,,artă”
Mă simțeam singur, fără a cunoaște măcar limba, îmi părea imposibil, dar simțeam că pot!
De la extaz la agonie: boala
Am început clădind cărămidă peste cărămidă. Până când mi-a venit așa-zisa zi neagra a vieții mele, în care medicii m-au diagnosticat 99% cu o boală cruntă pe care urma să o accept toată viață, fără remediu și vindecare: Scleroză multiplă!
Eram distrus, totul era terminat pentru mine! Credeam că începuse sfârșitul! Boala se manifesta foarte aspru asupra corpului meu, puterile mele fizice erau la pământ cât despre cele mentale nu are sens să mai explic.
A urmat un an negru în viața mea, sperând zi de zi că voi fi mai bine decât ieri. Statul în casă și lupta cu mine însumi mă distrugea pe zice trece!
Asta până în ziua în care am sfidat tot ceea ce medicii m-au sfătuit și am început să fac ceea ce inima m-a împins mereu: am închiriat un spațiu și am dat start proiectului ,,All-in Barber”.
Lumea mă cunoștea, erau bucuroși de apariția mea pe piață și în scurt timp nu reușeam să fac față solicitărilor! Precizez faptul că îmi era destul de greu să stau în picioare din cauza stării mele de sănătate dar continuam entuziasmat să fac ceea ce inima îmi spunea ,,să da”, iar corpul ,,să nu”!
Am început să caut colaboratori și să formez oameni de la 0 pentru a putea onora cât mai multe solicitări, am început să fiu dependent de cunoaștere și așa mi-am făcut valiza spre primul seminar. Am hrănit copilul din mine! A urmat următorul și următorul și următorul, până când am realizat că, cunoștințele mele sunt altele…
Pe drumul succesului
Mă simțeam bun, cel mai bun! Entuziasmul a bătut medicina! Dragostea cu care făceam totul a bătut boala, pentru că după doi ani de controale, spitale și lacrimi vărsate, medicul mi-a spus după ultimul control tomografic făcut să merg acasă și să-mi trăiesc viața pentru că inexplicabil, cele trei inflamații de pe creierul meu au dispărut, fără să urmez un tratament special, iar fără să-mi dau seama corpul meu era din ce în ce mai apt pentru a petrece tot mai mult timp în salon!
După toată munca depusă echipa mea era formată din cinci membri și cu toate că primul an am simțit că muncesc în gol, următorii ani au început să apară și banii! Nu asta îmi doream dar cred că banii sunt rezultatul muncii bine făcute. În prezent am început să colaborez cu artiștii mari a industriei, ba chiar am încheiat primul curs de începători în statutul de profesor, alături de profesioniști din domeniu.
Am cunoscut cei mai de impact artiști internaționali din industrie și am început să-mi iubesc viața și meseria! Am scăpat de rate, datorii și am început să cumpăr imobile în care am construit noi saloane. Am început să conduc mașini din ce în ce mai scumpe și să călătoresc unde îmi doresc. Specific toate aceste aspecte pentru că morala acestor rânduri este că din omul simplu de la începutul poveștii, frizeria m-a transformat în ceea ce sunt azi.
Mi-a salvat viața în adevăratul sens al cuvântului! Îți mulțumesc dacă ai ajuns până la finalul rândurilor mele și sper să te motiveze povestioara mea!
