31 august – Ziua Limbii Române. Limba care s-a născut odată cu poporul român
Iubiți-vă limba și n-o împestrițați cu vorbe străine, care nu vă fac nicio cinste,sunt cuvinte luate din Calendarul Asociației Astra pe anul 1913.
Au trecut atâția ani de atunci și se spune că aceste vorbe pot fi și actuale.
În aceeași măsură s-a pronunțat și maestrul Tudor Gheorghe care, referindu-se la poeziile vechi, spunea că o poezie cât ar fi de veche, ea este actuală, citind-o, înțelegi că este de actualitate.
În lumea noastră cunoaștem o mulțime de popoare dar, ele nu sunt toate la fel. Fiecare neam, fiecare popor se cunoaște în felul său după obiceiuri, port, mod de a se manifesta și de a trăi, așadar, oglinda acestora o reprezintă în special, limba lor proprie. Acum, trăim o vreme în care știința și tehnologia sunt dezvoltate și cunoscute la nivel mondial, ba chiar sunt în concurență, modul de mișcare și deplasare al oamenilor, chiar în afara frontierelor, este la un nivel ridicat, peste tot informația este considerată ca un lucru primordial și resursa economică de bază este cunoașterea dar, limba în care se exprimă oamenii, rămâne aceeași ca un element caracteristic al fiecărei națiuni și de ce nu, în cazul nostru, ca un element al identității constituționale.
Publicitate
Cât ne privește, limba noastră s-a născut odată cu poporul , după cum arăta și academicianul Timotei Cipariu în studiile sale despre limba română. Aceasta se dovedește a fi o limbă plăcută, frumoasă, care când o auzi zici că este un fluier de fag, ce zice cu drag sau unul de soc, ce zice cu foc ori unul de os, ce zice duios. Același Timotei Cipariu arăta, la constituirea asociației Astra(1866) că…am început a ne elibera patria,am început a ne elibera limba…
Mulți străini, luând contact cu limba română au îndrăgit-o, unii au învățat-o și o vorbesc de dragul sunetului ei frumos și mlădios, reprezentativ fiind și faptul că la Universitatea din Oxford se predă, printre altele și limba română care este studiată din interes de către studenții de acolo.
Caracteristic pentru limba română este faptul că aceasta este lipsită de dialecte care să o facă a nu fi înțeleasă peste tot în țară, având puține regionalisme și care nu împiedică cu nimic modul de a fi înțeleasă de către toți românii, de aceea peste 90% din populația României o consideră limbă maternă.
Publicitate
Limba, ca mijloc de gândire și exprimare în societate, îi unește pe oameni, prin limbă aceștia comunică verbal și/sau în scris iar cultura societății se dezvoltă cu pași repezi și siguri. În aceeași măsură oamenii primesc s-au transmit modul de gândire a altora sau a celor de lângă ei. Cu același gând s-a pronunțat și academicianul Ioan Bianu (1856 – 1935) care, în calitate de bibliotecar al Academiei Române considera că istoria și limba sunt cele mai importante și tari legături , cari unesc pe oameni într-o națiune”.
Tot așa și academicianul Ioan Aurel Pop se pronunță că poți cunoaște limba română fără să fi român, dar nu poți să fi român fără să cunoști limba română. În acest context, autorul arată necesitatea apărării corectitudinii limbii noastre în școli ori în diferite locuri de interes public pentru a priveghea și chiar prevenii erodarea identității naționale prin degradarea exprimării actuale.
De aceea trebuie să ne apărăm limba în fața argourilor de cartier, să-i asigurăm o exprimare limpede, pe măsura sufletului românesc întrucât este limba în care au iubit și s-au certat strămoșii noștri, în care și-au educat copiii, s-au încurajat pe front ori în alte situații de restriște, este limba care se vorbește în parlament, la piață ori în tribunele unei arene și de asemenea, limba în care marii noștri conducători au luat hotărâri importante pentru patrie.
Publicitate
În aceeiași măsură este necesar să avem o limbă pe care să o putem vorbi, o țară și un statut național liber și independent, să fim parte din națiunile și reprezentările libere ale Europei și ale lumii, să rămânem vigilenți și deschiși ideilor de propășire a limbii, culturii și identității noastre naționale.
Păstrarea limbii noastre, ca o parte fundamentală a identității românești, ar reprezenta, pro nostra domo, respectul pentru patrimoniul lingvistic al culturii naționale românești care face legătura între trecut și viitor. Limba noastră, împreună cu credința, au fost cheagul care i-a ținut pe români uniți sufletește și i-au făcut, de-a lungul timpurilor să-și apere acest patrimoniu.
Și totuși am putea încheia cu Nichita; limba română este patria mea .
Blaj, 31 august 2026
Silviu SINEA
Publicitate
