Mărturia emoționantă a unei absolvente de „Chimic”
La 14 sau 15 ani, răbdarea nu este punctul forte al nimănui. Știu asta din proprie experiență. Însă, oricât de greu ar părea, vine un moment în care trebuie să alegi: urmezi calea bătătorită de ceilalți sau îți croiești propriul drum?
Am fost un elev mediocru, iar alegerea liceului a venit cu multe incertitudini. N-am avut curajul să văd rezultatele repartizării și am trimis-o pe mama mea în locul meu. Am plâns când am aflat că am fost admisă la ultima mea opțiune, iar drumul părea să înceapă cu o dezamăgire.
Dar azi, privind în urmă, știu că a fost una dintre cele mai bune decizii. Pentru că, la Liceul Tehnologic „Nicolaus Olahus” – despre care auzisem lucruri nu tocmai încurajatoare – am învățat, înainte de toate, să cred în mine. Aici am găsit profesori care au fost mai mult decât dascăli: au fost mentori, prieteni, critici constructivi și susținători neobosiți. Am descoperit oameni care m-au ascultat, m-au provocat, m-au încurajat și m-au ajutat să mă iubesc așa cum sunt.
Am învățat să învăț. Să ascult. Să nu ascult. Să-mi remodelez gândirea și să pun în locul fiecărei frici o nouă speranță. Am descoperit că în spatele fiecărui profesor se află, în primul rând, un OM. Și acest lucru l-am simțit în fiecare moment petrecut în acest colectiv admirabil.
Am absolvit liceul, am trecut cu bine bacalaureatul și am fost admisă la facultate. Am ales cu sufletul și mi-am urmat drumul, cu bune și cu rele. Astăzi, știu că numele unei instituții nu definește viitorul tău. Nu popularitatea ei contează, ci ce înveți acolo, ce relații construiești și ce fel de om devii.
Așa că, dragi elevi, nu vă fie frică să alegeți altfel. Nu vă temeți de necunoscut. SE POATE. Cu sprijinul potrivit, cu muncă și cu încredere în voi, totul este posibil.
Andrada-Eliza Bîrlean – absolventă a Liceului Tehnologic ,,Nicolaus Olahus”
