„N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit…” – un început de poveste
“N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit, ai nevoie de o mână de prieteni și puțin Infinit…” ar suna un refren de la o melodie ultracunoscută a lui Dinu Olărașu (n.red. artist folk) și pe tonul acesta rulează povestea cercului de Cultură și civilizație engleză și Teatru de la Palatul Copiilor Deva, filiala Orăștie.
Da, există Palat al Copiilor și la Orăștie, trebuie să fac o paranteză și să spun asta cu riscul de a mă depărta de subiect. Această filială a Palatului există demult dar din 2020 a luat amploare și după ce a fost găzduită un an de Colegiul Național ”Aurel Vlaicu ” din Orăștie (căruia îi mulțumim pe această cale), din 2021 are un loc stabil și săli extraordinare la Liceul Tehnologic ”Nicolaus Olahus” din Orăștie (căruia îi suntem extrem de recunoscători). Recunoscători suntem și doamnei director a Palatului Copiilor Deva, prof. Rodica Pleșa care ne-a dat aripi și a crezut cu cea mai mare susținere în noi.
Educație nonformală pentru suflet și minte
Filiala Palatului are 3 cercuri iubite de copiii din Orăștie și din proximitatea Orăștiei, și anume: Cultură și civilizație engleză și Teatru (prof. coordonator Adriana Ioana Bârcean și responsabila filialei), Creație Literară/Cenaclu Literar (prof. coordonator Denisa Mihaela Spanachi), Pictură/Desen (prof. coordonator Alina Furdui). Cercurile sunt ținute după orele de curs de la școală, urmează filosofia educației nonformale și nu presupun nicio taxă, palatele și cluburile copiilor aparținând de Ministerul Educației și oferă o alternativă sănătoasă, armonioasă și creativă copiilor și tinerilor între 5 și 19 ani de a petrece timpul liber.
Teatru pentru autocunoaștere, nu pentru premii
La cercul de Teatru, am lucrat încă de la înființarea lui pe dezvoltare prin teatru, tehnici teatrale, psihodramatice și animație socioeducativă. Fără miza de a participa la concursuri și a lua premii, scopul acestui cerc a fost, în primul rând, de a-i ajuta pe copii și tineri să se aplece asupra interacțiunii cu ceilalți și să se descopere pe ei înșiși. Știm cum sunt adolescenții și suntem conștienți de schimbările ce survin în dezvoltarea lor.
Postpandemic simțim că se deconectează frecvent de ei înșiși și, de multe ori, avem impresia (doar impresia, pentru că real nu e așa) că vorbim sau ne adresăm unui zid, un paravan prin care nu reușim să trecem… La Teatru încercăm să împingem puțin paravanul și înainte de aceasta, să creăm un spațiu securizat și securizant pentru ca elevii, copiii, tinerii să poată să privească înăuntrul lor cu blândețe și răbdare…
Între psihodramă și curajul de a fi tu
Ai zice că asta e treabă de psiholog, da, poate fi dar, în mare măsură, asta poate fi o treabă de consilier pentru dezvoltare personală sau psihodramatist și da, sunt și asta, am muncit să fiu, tocmai pentru a aduce nevoia aceasta mai aproape de copii, mai vie, mai realizabilă și se devoalează frumos sub ochii noștri.
Un cerc viu, creat împreună cu participanții
Cercul de Teatru s-a creat împreună cu cei care i-au trecut pragul. Are o structură clară dar se construiește cu fiecare grup. Cu nevoile grupului, cu ceea ce aduc participanții la suprafață și atunci, adaptez. Niciun cerc nu va fi la fel pentru că vorbim de creativitate și spontaneitate și de talanții aceia pe care nu îi lucrăm de mici pentru că, de multe ori, învățământul de masa ne apleacă asupra performanței, neglijând, poate, darurile cu care venim în lumea asta.
Întrebările esențiale ale teatrului: cine sunt eu?
Atunci când spunem Teatru la Palat, ne referim la ”Cine sunt eu?”, la ”Cum sună vocea mea?”, la ”Cine sunt eu în raport cu ceilalți?” și ”Cine sunt eu când nu mă vede nimeni?”. Până la urmă, încercăm să atingem și partea aceasta de valori și de a ne uita cu blândețe la noi. Și eu, Adri, trec personal prin același proces de fiecare dată. Câteodată, când pare mai dificil, facem Teatru în engleză pentru că știm că se zice că ai atâtea personalități câte limbi știi și găsim varianta care să ne fie la îndemână pentru a lucra curajul și îndrăzneala (total diferite de tupeu). Miza finală ar putea fi o încredere mai mare în sine, o voce care are ceva de zis și un loc care îmi aparține, fără să îl dau pe altul jos sau să fac șmecherii pentru a ajunge acolo. E vorba de onestitate și frumusețe și țin la calitățile acestea…să ne descoperim curat, nu să supraviețuim în jungla vieții.
De la un festival în Hunedoara la un nume cu greutate: Lightning Shadow
Povestea de iunie a cercului de Teatru este una extraordinară pe care nu am prevăzut-o dar a luat amploare de la o scânteie și 7 perechi de ochi curioși. Zic asta pentru că cercul de Teatru de gimnaziu și liceeni are, momentan, 7 tineri care visează mare. Astfel că pe 4 iunie am fost invitați ca participanți și nu în calitate de concurenți la Festivalul Interjudețean de Teatru ”Unde Fugim De-acasă?” al Centrului Școlar de Educație Incluzivă Hunedoara la Casa de Cultură din Hunedoara.
Este un eveniment aflat la a III-a ediție, dedicat copiilor cu nevoi speciale din centrele de educație incluzivă sau de pedagogie curativă. A fost o experiență cu totul special pentru un început de performance pentru trupa de Teatru a Palatului Copiilor Deva, filiala Orăștie care a căpătat și un nume ”Lightning Shadow” (trad. Umbra ce luminează). Pentru că Roxana Pavel, coordonatoarea festivalului ne-a invitat să participăm la festival și nu aveam o piesă cu care să ne prezentăm, am dat pe ChatGPT și am încropit o piesă care să ne ajute să participăm. Am adaptat piesa la publicul țintă (copii cu nevoi special), fără artificii lingvistice sau desfășurări de forțe pe scenă. O piesă așezată, deloc lungă, cu mesaje clare și profunde. Și a funcționat.
Nu vorbesc de experiența de a intra în Casa de Cultură de la Hunedoara, de a sta în public și pe scenă, de a gusta puțin din celebritate și de a ne simți importanți departe de ce știam sau puteam să facem. Pe lângă aceasta, experiența de a fi în același loc cu copii cu nevoi speciale și de a-i lua așa cum sunt fără a intra în tot felul de judecăți. Și asta, cred, e o lecție de viață.
De la scena Hunedoarei, la aventura cu trenul spre București
În aceeași zi, ne-am făcut bagajele și am plecat la București. Da, nu numai că sună promițător acum când scriu ci chiar așa a fost. Unele dintre cele 7 perechi de ochi curioși nu au fost niciodată cu trenul darămite cu cușetă… Unele dintre cele 7 perechi de ochi curioși nu s-au mai desprins de părinți până atunci…
Stai! Cum am ajuns la București? Lucurile mari, cel puțin în educație, din experiența personală, se fac cu prieteni, cu oameni dragi care sunt dispuși să stea cu tine în proiecte și să facă lucruri mărețe cu tine. Așa a făcut și Ioana Deneș care, prin Asociația Cont.rar din Cluj-Napoca, condusă de fiul ei, Călin Deneș, actor la Cluj, a zis că e timpul să mai împlinim vise. A luat trei prietene vechi care făcuseră lucruri mărețe împreună în Asociația SuperTeach și voila!
O echipă de vis: profesori dedicați și actori de la TNB
Atât, Cristina Bărbosu-Ene, profesor de limba și literatura română la Școala Gimnazială Sihlea din Vrancea, cât și Diana Sabău, profesor de limba engleză la Liceul Tehnologic ”Alexandru cel Bun” din Gura Humorului, județul Suceava, împreună cu mine, Adriana Ioana Bârcean, profesor coordonator de Cultură și civilizație engleză și Teatru de la Palatul Copiilor Deva, filiala Orăștie, sub bagheta magică a Ioanei Deneș și cu 24 de adolescenți din grupele sau clasele noastre am participat la ateliere de dezvoltare prin teatru timp de 3 zile, între 4 si 6 iunie la Teatrul Național ”I.L.Caragiale” din București.
Ateliere la Teatrul Național București cu Aylin Cadîr și Silviu Mircescu
Trei zile intens lucrate cu actori foarte buni și iubiți ai TNB, Aylin Cadîr (o știm din filmele românești, actriță excepțională în piese de teatru și a făcut parte din trupa muzicală Pops) și Silviu Mircescu, pe care l-am văzut în calitate de concurent la Românii au talent și în nenumărate piese de teatru de la TNB ce se joacă acum. Și desigur, cu prezența și inspirația din alte lumi a Patriciei Katona, asistent de regie, cea care a înlesnit aceste ateliere. Patricia a fost balsamul acestei sesiuni de ateliere care, pe lângă exercițiile propuse de Aylin și Silviu, a lucrat punctual la a spori încrederea copiilor și a le da curaj. Copiii au avut vârste curpinse între 11 și 18 ani. Evident că dacă am lucrat la TNB nu aveam cum să ratăm întâlniri tete a tete cu Maia Morgenstern cu care copiii și-au făcut poze și ne-am bucurat că nu a fost nevoie să le povestim despre domnia sa căci o știau deja de la televizor, de pe social media sau din poveștile de acasă.
Întâlniri speciale și lecții de viață de pe scenă
Cei mari din trupa de cursanți au avut onoarea să participe la vizionarea piesei Pădurea Spânzuraților în regia lui Radu Afrim, piesă care devine sold out imediat după ce e promovată offline sau online. Copiii mari au avut ocazia să privească această piesa din loja lui Nicolae Ceaușescu din cadrul Sălii Mari a TNB. O lojă cu totul specială la care se ajunge cu liftul și accesul e exclusiv. Mulțumim pe această cale, managerului interimar al TNB, George Călin.
Piesa a durat 3 ore și a fost un exercițiu de atenție și răbdare împreună cu profunzime și înțelegere. Patricia Katona a diseminat a doua zi cu copiii de liceu piesa pentru a aduce mai multă lumină în înțelegerea și aprofundarea temei uitării și a conștientizării că orice loc are o viață și un suflu pline de istorie și de amintiri care nu se uită, a temei dragostei și a parcursului professional, a relațiilor cu părinții, cu vocea lumii și lumea interioară a personajelor.
Orașul mare ca teren de creștere
Pe lângă ieșirea din zona de confort prin exercițiile de teatru, de activare psihomotorie, de joc de rol, de mișcare, de introspecție, tinerii participanți au dat piept cu viața din Capitală. Cu mijloacele de transport, cu zgomotul și viața intense ale unei metropole. Simțul orientării a fost destul de puternic accesat, precum și rezistența la oboseală și disciplina de lucru. Autoorganizarea în spații noi fără mama și tata, grija pentru nevoile personale și ale celor din jur, ascultarea și respectarea unui program predefinit sunt doar unele din abilitățile exersate sau chiar formate.
Sprijinul din umbră: donații și oameni cu suflet
Nu am fi putut face toate acestea dacă nu am fi fost susținuți. Bucureștiul e departe și desigur și cheltuielile de cazare, masă, transport etc. Cazarea a fost suportată de Asociația Cont.rar iar drumul, transportul în București și o parte din mâncare din donațiile unor oameni inimoși care au crezut în proiectul nostru, semn că fundraisingul la nivel mic și foarte mic, poate face din vis o realitate mare. Micul dejun din ziua sosirii a fost asigurat de prietena noastră Grațiela Badicu de la Moxa Boutique Hotel **** din București.
Recunoștință și continuitate
Felicităm copiii participanți și școlile reprezentate cu brio prin prezența lor la București: Matei Braia, Vlad Stanciu, Alexandru Tudorache, Abel Oncescu, clasa a VII-a A de la Școala Gimnazială ”Dr. Aurel Vlad” din Orăștie, și Vladimri Bârcean, clasa a VI-a A, Ioana Bârcean și Maria Braia, clasa a XI-a B de la Colegiul Național ”Aurel Vlaicu” din Orăștie.
Mulțumim prietenilor dragi ai Palatului care au crezut în visul nostru: Carmina Vakulovski (Brașov), Liliana Popa (Orăștie), Mihaela Negrea (Timișoara), Octavia Kiss (Timișoara), Alexandra Sava (Orăștie), Virginia Birton (Orăștie), Irina Dobre (Cluj-Napoca), Alexandru Tudorache (Orăștie), Ramona Asan (Petroșani), Laris Mârza (Certej), Carmen Lăzărescu (Orăștie), Adi, Ioana Roșu, Dragoș Tincu (Mărtinești), Paula Voica (Simeria) și 2 donatori anonimi. În total s-au strâns 480 euro care ne-au ajutat să punem orăștia pe harta atelierelor de dezvoltare prin teatru din țară.
Pentru că a fost o experiență atât de minunată și ziditoare, Patricia Katona, zâna bună a copiilor participanți la activitatea de la București, a promis că va veni în vară să ne viziteze iar acest lucru nu poate decât să valideze calitatea participării noastre și feedback mai bun nici că se putea.
Pentru ceea ce vă poate oferi Palatul în anul școlar 2025/2026, umăriți pagina de Facebook a Palatului Copiilor Deva/ filiala Orăștie.
Adriana Bârcean
